a mai trecut unul....

A mai trecut un an.

Iar eu imi fac din nou, ca de obicei, bilantul.

Ei bine, de data asta, bilantul e suprinzator. :) 2009 a fost un an bun, mai ales venit dupa o serie de vreo trei ani ingrozitori. Ce am realizat anul asta? Pai am realizat trei chestii foarte foarte importante pentru mine.

1) am ajuns in Finlanda. Asta nu e o realizare personala, nu am muncit eu banii aia cu care am fost acolo, dar este totusi unul din lucrurile la care visam de muulta vreme, si evident, nu ma asteptam sa se poata intampla atat de usor si de repede.

Pe langa sentimentul de dream come true, am trait niste chestii foarte deosebite acolo. Incepand de la primele momente in care m-au tinut vreo jumatate de ora la granita ca nu erau in stare sa-mi descifreze buletinul (imi expirase pasaportul si nu m-am obosit sa-mi fac altul, :))how smart of me) sau in care m-am trezit singura in centru in fata garii fara sa am mare idee incotro s-o apuc sau cum sa dau de Laura pentru ca nu imi mergea telefonul (no roaming din cauza unui idiot de operator de la vodafone :)) )

da, eram pierduta in spatiu, si totusi extraordinar de happy si ma invarteam cu un zambet idiot pe fata pe acolo prin centru spunandu-mi incontinuu "omg, i'm in finland, nu-mi vine sa cred!!"

Si apoi concertul Emilie Autumn, si vantul naprasnic de pe Suomenlinna, si facultatea din Turku, si somonul afumat si oamenii aia atat de frumosi peste tot in jurul meu...

2) am scapat de Wanda.

O sa radeti probabil, dar asta e una din marile realizari ale vietii mele. Nu stiti (sau poate da:P?) in ce hal m-a innebunit de cap femeia aia cu materia ei cu tot si cat le-am urat pe ambele.

Razboiul cu matematica s-a sfarsit insa intr-un mod foarte interesant, iar despre asta o sa mai scriu o data, neaparat.

Ei bine, dupa ce treci de niste chestii atat de dificile si scarboase ca mate 1 si 2, in momentul ala stii ca poti sa treci orice examen. Si simti ca ti s-a ridicat o piatra de pe umeri, ca a taiat cineva lantul cu care erai legat de ancora care te tragea la fund si ca de acum te poti ridica la suprafata si poti sa traiesti din nou.

Exagerez? Intrebati-i pe cei care mai au restante la mate:P

3) the puzzle is finally almost complete.

Anul asta s-a intamplat un lucru pe care sincer il astept de ani de zile. Bineinteles, are legatura cu cartea, ati ghicit asta deja, nu ?:))

Da, am scris anul asta 3 capitole si doua jumatati. Chiar daca pare putin, daca stam sa ne gandim in cat timp am facut asta (cam doua luni), este o realizare mare. Mai ales ca respectivele capitole erau cam cele mai dificile si cele mai lungi de pana acum.

Puzzle-ul este aproape complet, iar restul pieselor care mai lipsesc apar din mers.

De acum incolo, este strict o problema de timp.

Intru in 2010 intr-o stare foarte ciudata, un fel de labilitate psihica cred, cu moralul cand optimist, cand total la pamant, dar totusi cu ceva sperante.

Daca anul asta a putut fi mai bun decat ultimele dezastre, cine stie ce poate aduce urmatorul...:)

La multi ani tuturor! *hugs*

Inoke

Da, am dat-o-n bara nasol de tot cu hartia. Nu se vad culorile normal pe ea...Si e ceva foarte gresit la maini, desi am innebunit de cate ori le-am redesenat. Erau si mai groaznice initial :(. Dar asta e cand desenezi din minte.

Si nu mai pot sa colorez sau sa pictez ca aproape sigur o stric. Mai bine las asa, ce lipseste, completati voi cu imaginatia si asta e.

Nici nu se vede chiar ca lumea in poza. Lumina aiurea, hartia un pic curbata, erori de lentila, etc.

Important e ca trasaturile fetei au iesit exact asa cum trebuia. Iar data viitoare o fac pe hartie normala, si o fac intreaga. Inoke pur si simplu nu e completa daca nu i se vad si hainele :)

Am postat asta mai mult ca sa stiti ca nu am pierdut vremea craciunul asta, pentru ca n-o cunoasteti pe Inoke si ar trebui sa aveti ceva rabdare ca sa ajungeti sa faceti cunostinta cu ea, pentru ca nu apare decat in partea a doua. Dar e unul din personajele mele preferate, si de asemenea unul din cele mai importante. Seamana putin cred cu Emilie Autumn :P . Anyway, asta e Inoke la inceput, cand era inca fericita. O s-o vedeti si in epoci mai sumbre.

In urmatorul desen (care dumnezeu stie cand va aparea) Dorian Gray. Adica Ben Barnes. Adica Zygon. Totuna :P, pentru ca, in mod inexplicabil, arata exact la fel.

scrisoare de craciun

Trecand peste toate fazele cu lumina, bucuria, implinirile cei dragi si alte chestii standard...
Eu nu am de gand sa urez asa ceva. Nu intra lumina in casa omului ca vreau eu asta, si nici nu au oamenii impliniri pentru ca le-am urat eu.

Ce pot eu sa fac insa este sa le transmit tuturor celor care merita (se stiu ei care sunt :) ) ca ii iubesc, ca imi pasa de ei (chiar daca unora li se pare uneori ca nu e asa), ca vreau sa-i am aproape cat mai mult posibil, ca imi cer iertare pentru toate momentele in care i-am suparat, ca nu ii voi refuza niciodata atunci cand voi putea sa-i ajut cu ceva.
Si pot sa promit ca ma voi stradui ca, in masura in care va depinde de mine, sa fac ca anul care urmeaza sa fie pentru ei un pic mai fericit :)

scriu asta acum pentru toti cei pe care ii iubesc
pentru toti cei care tin la mine
pentru cei carora chiar le pasa de cartea mea
pentru cei in al caror suflet se ascunde inca un copil
pentru cei care se bucura cand vad brazi, zapada si gheata pentru patinat
pentru cei care apreciaza un vin bun
pentru cei care atunci cand descopera o carte faina, o recomanda si altora (si in primul rand mie! :P)
pentru cei care nu rad atunci cand afla de colectia mea de dragoni si jucarii
pentru cei care au imaginatie si le place sa o foloseasca
pentru cei care se bucura la fel de mult si de un festival metal, si de un concert de muzica clasica
pentru cei carora istoria nu li se pare inutila
pentru cei curiosi, care, chiar daca nu stiu multe, vor sa afle
pentru cei care inca mai iubesc Romania
pentru cei stiu sa vada in viata si lucrurile frumoase
pentru cei care nu si-au pierdut inca sperantele
pentru cei care nu fug de greutati, ci le accepta ca pe o provocare
(as mai adauga simpatie si pentru cei care se bucura ca a scapat Romania de Tzopaila ala prostanac, da cred ca mi-as lua niste injuraturi pentru asta asa ca mai bine tac :)) - sa lasam totusi politica departe de blogul asta )

si nu, nu trebuie sa indepliniti toate conditiile simultan ca sa meritati atentia mea, stati linistiti :P Lol.

Sarbari fericite, copii!!
Si vacanta placuta, atata cat e.

my favourite christmas song

My favourite Christmas song:


(da, stiu ce o sa ziceti - so typically me:P. Dar poate va place mai mult varianta asta? )




Kidnap Mr. Sandy Claws

I wanna do it

Let's draw straws

Jack said we should work togetherThree of a kind

Birds of a feather
Now and forever
Wheeee
La, la, la, la, la

Kidnap the Sandy Claws, lock him up real tight
Throw away the key and then
Turn off all the lights

First, we're going to set some bait
Inside a nasty trap and wait
When he comes a-sniffing we will
Snap the trap and close the gate

Wait! I've got a better plan
To catch this big red lobster man
Let's pop him in a boiling pot
And when he's done we'll butter him up

Kidnap the Sandy Claws
Throw him in a box
Bury him for ninety years
Then see if he talks

Then Mr. Oogie Boogie man
Can take the whole thing over then
He'll be so pleased, I do declare
That he will cook him rare

I say that we take a cannon
Aim it at his door and then
Knock three times and when he anwers
Sandy Claws will be no more

You're so stupid, think now
If we blow him up into smithereens
We may lose some pieces
And the Jack will beat us black and green

Kidnap the Sandy Claws
Tie him in a bag
Throw him in the ocean
Then see if he is sad

Because Mr. Oogie Boogie id the meanest guy around
If I were on his Boogie list, I'd get out of town

He'll be so pleased by our success
That he'll reward us too, I bet

Perhaps he'll make his special brew
Of snake and spider stew
Ummm!
We're his little henchmen
And we take our job with pride
We do our best to please him
And stay on his good side

I've got something, listen now
This one is real good, you'll see
We'll send a present to his door
Upon there'll be a note to read
Now, in the box we'll wait and hide

Until his curiousity
Entices him to look inside
And then we'll have him
One, two, three

Kidnap the Sandy Claws, beat him with a stick
Lock him for ninety years, see what makes him tick
Kidnap the Sandy Claws, chop him into bits
Mr. Oogie Boogie is sure to get his kicks
Kidnap the Sandy Claws, see what we will see
Lock him in a cage and then throw away the key

winter is coming

Anul trecut aproximativ pe vremea asta am inceput sa citesc A Game of Thrones. Atunci, din pacate, nu ningea. Dar am inceput sa ma simt de parca ar fi nins.

Se intampla ca nu aveam nici un chef de carte noua. Aveam mintea ocupata cu altceva, nu mai tin minte ce, si simteam ca nu am energia necesara pentru a ma adapta la o noua carte. A ma adapta in sensul ca trebuie sa imi construiesc in minte personajele si lumea respectiva si pentru asta trebuie un mic atasament emotional fata de ce citesc. Atunci nu mi se parea ca am disponibiltatea respectiva.
A, mi-am adus aminte, ma stresa foarte rau sesiunea care urma in scurt timp. Eram ocupata toata ziua cautand motive pentru care sa imi plang de mila si sa imaginez posibile scenarii, unele fericite, altele nu, legate de viitorul meu apropiat.

Dar a venit Cris intr-o zi la mine cu bratele pline de carti :P Si am zis, daca tot mi le-a adus, hai sa citesc ceva.
Si incepea fain asta. Cu mult frig si zapada.
Murea cineva dincolo de zid, nu am inteles cine, nu am inteles de ce. Mama lor. Nu conteaza. Eu pot sa citesc in continuare, chiar daca nu imi sta mintea si nu leg ce scrie pe o pagina de ce scrie pe alta.
Si la un moment dat, nu imi aduc aminte exact cand, am inceput sa leg evenimentele. Cred ca eram pe undeva pe la suta de pagini (sau peste?whatever) cand mi-am dat seama ca nu mai puteam sa las cartea din mana.
Citeam in metrou (nu avusesem obiceiul asta pana atunci), citeam cate un pic inainte sa ma culc noaptea, citeam in bucatarie pana se incalzea mancarea etc etc.

Eu am unele prejudecati fata de cartile fantasy. Da, ciudat, dar am prejudecati fata de ele. Am impresia ca sunt un stil care poatea aluneca in clisee muult mai usor decat oricare altul. Fantasy si SF-ul sunt mereu expuse la riscul asta. Arunci acolo niste eroi, niste vrajitori care vor sa distruga lumea, niste dragoni, neaparat o harta pe care scrie clar ca nu este Middle Earth (pentru daca nu ar scrie, ai avea senzatia ca este tot Middle Earth) etc etc.

Ei bine, asta nu e asa. Nu mi-am dat seama de la inceput de ce, dar am descoperit pe parcurs.
In Song of Ice and Fire dragonii au murit de mult. Oamenii se intreaba daca vreodata s-ar mai putea naste unul, cam asa cum ne intrebam noi daca exista extraterestri.
Song of Ice and Fire nu e povestea in care cineva sa salveze lumea si apoi sa traiasca fericit pana la adanci batraneti. Poate odata se va intampla asta, dar deocamdata inca nu e clar nici macar ce, de cine si de catre cine trebuie salvat.
In Song of Ice and Fire nu exista eroi. Exista oameni ca toti oamenii, cu partile lor bune si altele rele. Orice personaj poate oricand sa se comporte ca un sfant sau ca ultimul ticalos. Nimeni nu vrea sa distruga nimic, nimeni nu vrea sa fie Mojo Jojo (remember? :)) sunt rau!! sunt RRAUUU!!) si nici sa domine lumea forever. Fiecare vrea sa construiasca ceva, dar fiecare are propriul mod in care vede constructia viitorului, iar viziunile lor pur si simplu nu coincid.
Nu exista alb si nu exista negru. Exista doar infinit de multe nuante de gri. Si in functie de cum bate lumina, ele apar cand mai inchise, cand mai deschise, asa ca nimeni nu mai poate fi sigur de nuanta reala a unui personaj.

Imi notasem anul trecut o multime de citate din diferite volume, dar nu stiu daca le mai gasesc. Ar trebui sa iau la puricat mii de pagini. Dar poate ca ar merita. Doar vine vacanta, nu? :P

A nins azi, mirosea a zapada deja de cateva zile, mi-am adus aminte de the Wall si the Others si mi s-a facut dor de Jon Snow, de Arya, de Tyrion, de Petyr Baelish Littlefinger si nu inteleg de ce ii ia omului astuia atat de mult sa termine A Dance with Dragons. :-<
Vreau inapoi in Westeros!! ACUM!
The winter is coming!!

timpi morti

Si uite ca apar din nou dupa alte secole de uitare.

Vai ce urasc timpii astia morti.
Zilele in care am o gramada de chestii de facut (ma refer evident la chestii naspa si neinteresante pentru facultate) dar nici una nu e urgenta.
Daca ceva e naspa si nu e urgent, pur si simplu nu pot sa-l fac. Dar nu pot nici sa folosesc timpul ca lumea (adica scriind sau desenand, lol) asa ca stau cu caietele in fata, uitandu-ma la ele, convingandu-ma sa ma apuc de treaba si degeaba.
Ajung in final sa ma ocup de ferma sau sa citesc. Ceea ce e bine intr-un fel, dar totusi...nu cel mai eficient mod de a folosi timpul :(

As spune ca ma aflu in cautarea timpului pierdut, dar cum nu l-am citit pe proust (si sincer nici nu am de gand s-o fac in viitorul apropiat, nu imi trezeste absolut nici un interes) nu stiu exact ce s-ar putea intelege prin "a cauta timp pierdut":(

Eu inteleg prin asta identificarea blestematilor astora de timpi si eliminarea lor.
Si-mi spun descurajata in gand : "yeah, good luck with that...:"

a new beginning

sper:)
deja nu mai puteam rezista fara blog. Trebuia sa imi fac unul nou. Imi lipseste mult cel vechi. :( Sper sa pot importa ceva din el, ca nu vreau sa-mi iau ramas bun de la el forever. De fapt voiam doar sa sterg postarile cu capitolele din carte, pentru ca, in afara de partea cu Glycon, nu mai sunt valabile. Am nevoie de o introducere noua. Celelalte postari sunt insa istorie and i love them for that:D
Azi nu sunt interesanta. :( Si presimt ca o sa dureze ceva pana o sa ma obisnuiesc cu blogul asta urat. Yahoo era mult mai fain. I miss it. Ma simteam mai creativa pe el, lol:P
Dar nu va faceti griji. Promit ca revin in forta. Nu stiu exact cand, dar revin. Mai ales ca am cateva subiecte pe care intentionez sa le scriu de muulte saptamani. Dar ce sa-i faci, lenea asta...
Anyway, pana atunci, inapoi la psihollogia educatiei...sau poate la pontice? hmm tough choice:P