Monolith Dagger si piticutii ascunsi

Setul asta ar trebui sa fie primul dintr-o serie de lucrari cu tenta "antica". Ma gandeam sa fac o colectie din asta si s-o botez "oda in metru antic". :P Mai vedem. Am vrut ceva care sa arate cumva mai tribal,mai barbaric... Mi-au placut la nebunie coltii aia de sidef. Si i-am montat in formele alea care sper sa aduca macar putin cu modelele din frizele grecesti.
Sunt Monolith datorita cantecului aferent (pe care il ador) si pentru ca monolitii sunt ceva ce dau senzatia de vechi...
Si sunt Dagger pentru ca mama cand a vazut cerceii s-a speriat si a zis ca arata groaznic, ca niste pumnale indreptate fix spre gat (deci am reusit probabil tenta barbarica >:) mwahahaha!)


In alta ordine de idei:
1. it's one of those times again. Enervantii timpi morti tipici sesiunii cand ti-e foarte greu sa inveti dar si sa faci altceva linistit pentru ca tot timpul te gandesti ca ar trebui sa inveti...I just hate that feeling. Mai ales ca am atatea de facut.

2. a trebuit sa-mi fac un blog nou. Sunteti de-acum bineveniti pe http://altatechart.blogspot.com/ [sper sa nu fi gresit linkul]. Pusesem linkul de aici in semnatura pe forumul CDB, acum cateva zile a aparut si pe facebook, tot intr-o postare CDB, si lucrurile au luat-o razna rau de tot. De ceva vreme incoace se plimba pe aici mult mai multa lume decat as avea chef si am hotarat sa nu mai amestec lucrurile. E mai bine asa.
Si da, mi-am facut cont nou pentru blogul acela. Sa stiu o treaba clara.
Asta ramane asa cum e, acela va fi (aproape) numai pentru handmade.

3. Am gasit o piticuta ratacita pe la mine prin creier. Habar n-am de unde a crescut si de cand, dar dadea vagi semne de viata de ceva timp si acum am si gasit-o. Era o piticuta mai a naibii, se ascundea bine de tot. Si ma bucur mult ca am gasit-o si am identificat-o clar. Deja-mi vine sa topai cand ma gandesc ce bine sa o ma simt cand o s-o-mpac si pe ea. Si-asa anul asta s-a simtit a major mental health boost de cand am inceput sa hranesc regulat si cu seriozitate piticutul astronom.
Daca am noroc si la anul (sau poate chiar din toamna, dar hai sa nu ne facem cine stie ce sperante mari) ajung s-o pot hrani cum trebuie si pe-asta mica, o sa fiu o persoana muult mai fericita.
Nu stiu cum sunt piticii din creierii altora, dar ai mei cand sunt satisfacuti si primesc ceea ce vor fac viata mult mai placuta :D
Dar n-am chef sa spun acum despre ce fel de piticuta e vorba. Oricum, s-ar putea ca unii din voi sa rada cu mare pofta cand o sa afle.