joi, 25 februarie 2010

Vidul

E unul din cele mai sinistre lucruri cu care te poti intalni in viata.
Un gol imens in care tot ce intra, dispare. De fapt, mai rau decat un gol imens.

Golul e un spatiu liber, un spatiu pe care il poti umple. In gol cea mai mica samanta de energie se poate dezvolta si poate creste pana umple spatiul. Nu tot spatiul. La cat gol e in mine, spatiul ala n-o sa fie niciodata plin. Pentru ca tot ce pot crea eu, toate refugiile, toate hologramele, au existenta limitata in timp. Ocupa un spatiu in gol, pana cresc mari, pana se definitiveaza, dupa care se muta intr-o alta zona a psihicului.
Ca niste copii care au fost ai tai cat erau mici si aveai grija de ei, iar cand au ajuns la o anumita varsta au plecat de acasa si si-au facut o viata a lor proprie.

Important insa e faptul ca golurile se pot umple. O minte care nu sta niciodata, ci alearga non stop, poate genera mereu material nou pentru a umple golurile.

Vidul insa e cu totul altceva.
Vidul nu se poate umple.
Orice atinge locul acela vid, se contamineaza si devine vid.
In vid nimic nu mai are sens.
Nici prietenii, nici scoala, nici florile, nici gheata, nici muzica, nici toate cunostintele si toate lucrurile pe care le stii si le poti face.

Ma tot joc de-a v-ati ascuns cu vidul asta de ceva vreme. De cateva ori era cat pe ce sa ma prinda, dar am fugit mai repede. Tot fug, cu o viteza din ce in ce mai mare. Si el vine din urma. Accelereaza si el.
In warp insa, eu nu pot intra.
Oare el poate? :|

Daca da, atunci am pus-o.
Vidul n-am cu ce sa-l umplu.

Un comentariu:

  1. vidul nu se umple dar se ignora in mod voluntar. practic tre' sa faci un vertrag de colaborare cu your mind prin care te obligi sa mai simti ceva sau in care sa-ti planifici traseul pentru a ajunge sa enjoy ce doresti.

    totusi fiziceşte vorbind nici cel mai vid vacuum nu e tocmai chiar naked mai exista o fluctuaţie misterioasă care-l umple

    RăspundețiȘtergere