Nu, nu are nici o legatura cu facultatea. Vreau niste criterii de convergenta pentru mine.
Vreau sa vad si sa inteleg incotro ma indrept. Vreau sa inteleg ce sens are totul.
In momentul de fata nu stiu exact de ce fac nici jumatate din lucrurile pe care le fac.
Nu inteleg de ce mi se intampla ceea ce mi se intampla, de ce ajung in situatiile si in locurile in care ajung si nu altundeva, de ce cunosc niste oameni si nu pe altii.
Toata viata asta e un sir de lucruri inexplicabile, iar din cand in cand se intampla ceva care parca ma face sa vad o bucatica de pattern, un fel de regula, de periodicitate...
Si apoi scapa din nou si iar se intampla ceva aiurea sau nu se intampla nimic. :
As vrea sa pot cumva sa aflu daca vreodata totul va converge in vreun punct si daca mai are rost sa incerc sa planific ceva sau pot pur si simplu sa ma las dusa incotro se nimereste, fara nici un plan real, in caz ca oricum nu conteaza.
Visez ca intr-o zi tot ce am acumulat si am gandit vreodata sa se lege, sa pot folosi tot ceea ce stiu si tot ceea ce sunt pentru vreo opera mare (de orice fel ar fi ea, nici macar nu mai am pretentii) si sa pot spune: uite a avut sens sa invat matematica pentru asta, a avut sens sa citesc atatea, a avut sens sa observ, sa desenez, sa scriu si sa notez unele lucruri, a avut sens faptul ca am suferit atata in n situatii pentru ca am invatat lectia X sau Y care m-a ajutat sa fac acea opera mare.
As vrea enorm de mult sa aflu pentru ce mai merita sa ma zbat si pentru ce nu.
Daca mai merita sa imi fac sperante sau nu.
As vrea sa pot sa aflu o data exact la ce sunt cu adevarat buna, daca sunt la ceva, sa ma ocup de asta si sa o fac cu randament. Cu eficienta. Sa aiba sens. Sa fiu si eu buna intr-un domeniu, care-o fi ala, si sa spun ca uite, asta e sensul meu, asta e misiunea mea si asta stiu eu sa fac.
Nu mai pot sa ma consum pentru lucruri inutile. Mai am putin si ajung o epava.
Si daca tot trec prin momente din astea, as vrea macar sa inteleg de ce.
Iar despre viitor nu pot spune ca il vad promitator deloc. Pentru ca de fapt, nu vad nici un viitor.
Doar siruri si serii de intamplari, fara nici o regula, fara nici o logica, fara nimic...
Caut criterii de convergenta.
Poate sa ma ajute cineva? :-s
cauti sensul vietii... sa ma anunti si pe mine cand il descoperi
RăspundețiȘtergereSingurul sens e cel al prezentului. Prezentul e existenta si frumos (cateodata), posibilitate de a face ceva pentru viitor - dar nu unul planuit, ca reuseste el sa convearga bine mersi si singur. Sper cel putin :)
RăspundețiȘtergereTrecutul sta bine unde este si singurul lucru ce ar trebui sa i se permita este sa aduca un pic de invatatura - de minte, de inima sau de suflet.
Dar de despicat in 7 pentru a-i cauta sensul, nu. Altfel ajunge un monstru. De aceea si zic "un pic" si nu "sa inveti totul din el".
Ca sa nu ma insir prea tare prin blogul tau, obisnuiam sa cred ca exista un motiv pentru care intalnesti toti oamenii din viata. Bun sau rau sau intre si intre de cele mai multe ori, cum m-am lamurit. Fiecare vine cu o poezie si o portie de otrava.
Zic obisnuiam pentru ca acum nu sunt sigura ca mai cred. Nu am gasit motivul.
A crede e o chestiune de ... credinta, nu de logica. Nu e cuantificabil si nici ceva rezonabil. E insa ceva ce poti alege :)
Ma uit la data la care ai scris si sper ca nu o sa par vreo ciudata.
Chiar daca sunt :))
Cu drag pentru Iulia cea din 9 februarie 2010 :D
*Yele*