sau in stomac sau oriunde ar fi...
Gandesc mult prea mult si simt mult prea mult.
"Simt enorm si vaz monstruos"...cred ca nimeni nu putea sa spuna asta mai bine.
Si cum trebuie bineinteles sa ma eliberez, scriu si desenez nebunii.
Daca imi tin mazgalelile in sertare, printre caiete sau pe dulapuri (alea mai mari), cu ce ma elibereaza asta pe mine? Pentru ca tot la mine raman.Nu in mine, dar la mine. Si nimic nu se schimba.
Am in cap filme intregi, cantece intregi. Le vad si le aud clar pe toate. Eu nu am nevoie sa le scriu si sa le desenez. Mi le imaginez foarte bine si fara suport fizic.
Dar la ce bun sunt toate daca nu stie nimeni de ele? In minte sau pe hartie, tot in mine raman.
Eu nu pot tine nimic pentru mine.
Simt ca nu are rost. Ma simt degeaba, irosita, inutila. Trebuie sa stiu ca pot sa schimb ceva in lume. Chiar daca e vorba de o idee pe care o dau cuiva, de un gand bun, de o imagine frumoasa, orice.
Daca am facut ziua, seara, dimineata, ora, sau cateva minute din viata cuiva mai frumoase, mai amuzante sau mai interesante, abia atunci incep sa ma eliberez.
Si de asta nu ma pot abtine. Si nu o sa ma abtin si nici nu vreau sa o fac. O sa aberez mereu cat imi place, despre ce imi place, oricui, atata timp cat nu da semne ca as deranja. O sa scriu pana sar tastele (ca la tastaturile alea din BN032=)) ). O sa mazgalesc pana ma dor mainile.
O sa umplu fiecare coltisor de hartie pe care il am la indemana cu ce imi trece prin cap.
Si o sa ma mai vedeti pe aici. In diverse forme. Multa vreme.
Bis bald ! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu