Eu tac si sap. Voi nu stiti asta, pentru ca toata ziua vorbesc si ma ocup cu chestiile normale cu care se ocupa toata lumea. Plus inca ceva, da, dar voi de fapt nu stiti, aveti o vaga idee ce e acel ceva. I have my masterplan to conquer the world. Si noaptea lucrez la el. Noaptea eu tac si sap tunele. Prin intuneric, prin noroaie. Sunt tunele fara luminite la capat, pentru ca eu le creez pe parcurs. La final, eu le voi crea si capatul. Eu voi aprinde lumina. Unul din ele duce departe de tot, in Wonderland. Locul ala care credeti voi ca nu exista. Celalalt tunel duce si el tot departe... Si intr-o zi o sa se trezeasca astia cu mine iesind la suprafata in celalalt capat al lumii...si o sa se intrebe intrigati cum naiba am putut sa fac de am ajuns acolo :)
De acum incolo nu mai vreau sa blochez evenimentele in ganduri si in griji. Lucrurile nu se intampla atunci cand iti faci griji si incerci sa le prevezi, ci atunci cand le lasi sa se miste incotro vor si e nevoie.
Puteti sa zambiti sau sa radeti cat vreti de aceasta constatare filozofica a mea. Da, mi-a luat ceva timp sa descopar asta. Ca si multe alte lucruri, era ceva ce stiam teoretic, dar nu intelegeam cu adevarat. Sunt multe chestii din astea pe care le stiu teoretic dar pe care le simt brusc si incep sa percep cu adevarat fenomenul dintr-un moment anume, cu cine stie ce ocazie. Ma impresioneaza cumva puternic formularea asta, de a bloca ceva in ganduri :)
Si a trebuit sa postez aici desenul asta, vechi de ...wow, zece ani :). Am scris pe spatele lui, iulie 2000. M-am distrat pictandu-l la Constanta, inspirata de un melc spart. Asta este al treilea ochi al meu privind in vidul interdimensional :P
LE:nu stiu ce e cu scannerul, culorile sunt in realitate mult mai intense decat se vad aici...:(
Mi s-a intamplat in ultima vreme sa imi readuc aminte de diverse chestii care m-au impresionat intr-un mod ciudat in trecut, dar fara sa imi placa neaparat sau fara sa le inteleg. Ma gandesc acum la ele si, in lumina recentului eveniment care s-a soldat cu distrugerea totala a nodului cortical, am ajuns sa inteleg si sa le vad frumusetea. Un exemplu ar fi filmul Amelie, care, vazut acum ceva ani, mi s-a parut o poveste fara nici un sens, un film in care nu se intampla nimic. O sa vorbim despre el. Un alt exemplu ar fi niste desene pe care chiar eu le-am facut acum vreo 5 ani, un fel de doodle, de mazgaleala fara sa gandesc, pe care abia acum le inteleg. O sa vorbim si despre ele.
Alt exemplu ar fi clipul asta. Cred ca majoritatea dintre voi stiti ca ma cam sperie robotii ca principiu, vad in ei ceva dezumanizant, degradant. Ma ingrozeste Edward Scissorhands, chiar daca il iubesc, ma ingrozesc borgii, hibrizii oameni-robot, androizii, singurele exceptii fiind Data si Seven of Nine (Data e simpatic, iar cu Seven ma identific in mare masura). De asemenea stiti ca sunt obsedata de plete si ca ma scarbesc si ma ingretoseaza indivizii rasi in cap sau fara par, cum este si cazul robotilor. (observatie: si Data si Seven au par :P)
Clipul asta l-am vazut demult de tot si m-a oripilat. Imi placea cantecul, dar uitandu-ma la robotelele alea doua pur si simplu mi se facea rau. Mai ales cand apar si sculele alea dubioase care lucreaza la ele. Imaginile mi-au ramas insa imprimate in creier si ma mai gandesc la ele din cand in cand. Asa m-am intrebat de multe ori, de ce cele doua robotele sunt identice. Nu stiu care e raspunsul, dar stiu ce am ajuns eu sa vad in clipul asta in ultimele saptamani.
Iubirea in vid. Asta vad. Vidul, locul in care nu mai ai nimic in jur. Locul in care nimic nu are nici un sens si nici un gust. Locul in care singurul ajutor pe care il poti primi este de la tine. Pentru ca in vid, unde nimic nu mai interfereaza cu mintea ta, te poti reintalni cu tine. In vid te poti uita in adevarata oglinda. In vid se intampla schimbarile. In vid inveti sa te intelegi mai bine si sa te impaci cu ceea ce esti. In vid iti ungi si iti repari mecanismele uzate. Singura iubire posibila intr-un loc ca acela e iubirea fata de propria persoana. Si nu e iubirea narcisista sau egoista, ci acea iubire care te face sa te apreciezi asa cum esti, care te face constient de valoarea ta, iubirea care te face sa ai grija de tine, sa nu te neglijezi, sa ramai sincer, onest, sa nu iti bati joc de sufletul tau, sa nu te pacalesti si sa nu te amagesti singur. Iubirea care te invata ce esti ca sa stii ce sa le arati altora despre tine.
Cam atat pentru ziua de azi, sunt obosita, m-am gandit la multe.:) O sa mai primiti vesti din vid si zilele urmatoare. Pe maine ;)
