" Am citit mult - nu doar cartea care mi-a schimbat intreaga viata, ci si alte carti. Dar n-am incercat, citind, sa confer un sens profund vietii mele frante, sa aflu o consolare, ba chiar sa caut latura frumoasa si respectabila a melancoliei.
Ce altceva poti simti fata de Cehov - rusul acela inzestrat, tuberculos si modest-, afara de dragoste si admiratie?
Imi pare rau insa de cititorii care isi estetizeaza vietile frante si coplesite de tristete, cu un soi de sentimentalism numit "cehovian", care deduc, cu nespusa trufie, din saracia propriei vieti, un sentiment de frumusete si inaltare, in aceeasi masura in care sunt scarbit de scriitorii iscusiti, care-si fac o cariera din satisfacerea nevoii de consolare a unor asemenea cititori.
Din cauza aceasta am citit doar pe jumatate, fara a le ispravi, nenumarate romane si povestiri contemporane.
Ah, omul acela trist care incearca sa scape de singuratate vorbind cu calul lui! Vai, beizadeaua aceea, care-si daruieste dragostea florilor din ghivece, pe care le uda staruitor! Vai, barbatul acela sensibil care asteapta, printre lucruri de odinioara, ceva sau pe cineva care nu va veni niciodata - ce stiu eu, o scrisoare, pe fosta lui iubita, sau poate pe fiica lui lipsita de intelegere.
Iar scriitorii care-i sterpelesc de la Cehov pe toti acesti eroi ce nu ostenesc sa-si lase la vedere ranile si suferintele, care-i vulgarizeaza si care ni-i infatiseaza prin alte tinuturi nu doresc, de fapt, altceva decat sa spuna, la unison: uitati-va, uitati-va la noi, la suferintele si ranile noastre! Cat suntem de sensibili, de rafinati, de aparte! Suferintele ne-au facut sa devenim cu mult mai rafinati si mai sensibili decat dumneavoastra.
Nu-i asa ca si dumneavoastra doriti sa fiti ca noi, sa preschimbati mizeria in triumf, ba chiar intr-o forma de superioritate? Daca este asa, credeti-ne - ajunge sa credeti ca suferintele noastre sunt mai dulci decat placerile unei vieti de rand."
Tin sa mentionez ca nu am citit nimic de Cehov. Nu am idee despre ce scrie, asa ca il cred pe cuvant pe Pamuk in ce spune despre el. :P
Fragmentul asta m-a impresionat foarte mult (pe langa multe altele, de altfel, omul asta clar n-a luat Nobelul degeaba) pentru felul in care pune in cuvinte ceva ce cumva intuisem, dar nu gasisem exprimat niciodata nicaieri...
However, sa nu ma-ntelegeti gresit. Atitudinea de scarba n-o impartasesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu