trece lebada pe ape....:P Nu imi pot aduce aminte cand, cum si de ce au inceput sa-mi placa lebedele, mai ales ca nu ma omor dupa animale in general si nu prea le bag in seama. Mi-a placut in schimb mereu lacul lebedelor. Imi e foarte simpatica si lebada alba de pe raul negru, desi n-am reusit sa trec de primul volum din Kalevala si nu am ajuns acolo unde apare ea. O stiu doar din cantecele Amorphis. Probabil asa mi-a venit ideea anul trecut cand mi-am luat laptopul sa-l botez "lebada alba" pentru simplul motiv ca e alb ...:)) Lebada a fost prima chestie care mi-a trecut atunci prin minte. Iar recent am vazut Black Swan, filmul cu balerina psihopata care nu mai stie in ce lebada si cum sa se transforme. :D Cum sa nu imi placa asa ceva? :))Un film atat de fain.ca nici macar Natalie Portman (pe care nu o sufar) n-a reusit sa il strice. Si cum ma uitam eu pierduta la turmalinele care imi plac asa mult dar cu care habar nu aveam ce pot sa fac ca sa nu stric felul in care aratau insirate impreuna atat de frumos... se nascu pe nesimtite lebaduta aceasta.:X
Si de ce nu am pune de fapt si Black River, pentru raul de pietre inchis la culoare pe care pluteste lebada? Cand vine vorba de Amorphis, eu nu pot sa ma abtin:P
Pentru ca sunt cumva un pic hyper acum si trebuia sa postez ceva... Primul meu inel cu adevarat frumos, cu margica de jad. Iubesc jadul. Sorry pentru atatea poze, dar pur si simplu nu ma pot hotari care-i mai faina :P.
Da frate, am castigat! Sa vezi si sa nu crezi! Am castigat concursul Red Power, organizat de CDB (clubul designerilor de bijuterii)! Eu care nu castigam niciodata nimic.
Cu concursul asta e o poveste lunga, pe care am scris-o pe celalalt blog.Pare cam inutila aici, dar acolo avea sens, ca era prea impersonal. Aici am sa fiu cat mai scurta posibil. Luna asta am participat practic la primul concurs de orice fel, dupa ani si ani. Inchipuita floare (asa se cheama colierul) nu a fost creat chiar special pentru el. Exista ca proiect de vreo luna si ceva, ca extindere a temei florii de vartej, dar n-aveam curaj sa-l incep. Ar fi fost cea mai pretentioasa si mai profi bijuterie a mea si nu stiam daca sunt in stare de asa ceva. Cand am vazut tema concursului de luna asta, m-am uitat la ea cam urat. Concret, tema suna: “Pentru a putea realiza creatiile voastre, vreau sa va ganditi la o femeie dura in aparenta, dar care freamata de pasiune, femeia care este ca otelul in afaceri si ca matasea rosie in bratele iubitului ei. Puteti folosi orice tehnici si orice materiale, cu conditia sa realizati combinatii de rosu si argintiu.”O, da. Absolut fascinant.*va rog nu scapati ironia*. Iar in urmatoarele secunde, observ “rosu si argintiu”. Si-atunci am zis : a mea e!! ma bag! A fost foarte amuzant momentul in care am fost nevoita sa descopar cum pot sa leg inchipuita mea floare si ce exprima ea in realitate de o tema ca asta, mai ales ca nici nu prea imi pusesem problema constient ce exprima cand am modelat-o in minte (eu imi fac si bijuteriile in minte, nu doar desenele:P). Si a fost si mai amuzant cel in care am descoperit ca de fapt chiar exista o legatura. Inchipuirea de floare nu este in nici un caz ce s-a propus in tema, dar este ceva ce ar putea deveni asa. E o persoana alcatuita dintr-un amalgam de straturi intercalate de caldura/fragilitate/seninatate si raceala/duritate/forta/indiferenta/rigiditate/etc, in asa hal ca nu mai stii care a fost esenta sau care predomina. E diferenta intre aparenta si realitate, intre exterior si interior. Ceci n’est pas une fleur (face cineva legatura cu manifestul suprarealist?:P) e doar o imagine de sarma, scindata, stilizata, rigida, improvizata… si in felul ei, frumoasa.:) Si are in spate mai multe/alte lucruri decat ce (credeti ca) vedeti.
Am trimis-o asa cum era. Si am castigat. De data asta lumea a bagat in seama, a-nteles ce era de inteles (cred:P) , a apreciat. Si a votat. Deci uite ca pot fi si eu pe primul loc. Cu ceva facut de mine, gandit de mine, in care ma exprim eu cu ideile, incercarile, macinarile mele. Si ma gandesc ca poate intr-o anume masura, publicul ti-l faci singur si ti-l educi. Daca iesi din sertar atunci cand trebuie, calculand pasii, avand grija de tot ce poti controla, folosind experienta acumulata in timp…poate ca merita. Poate ca poti obtine ce vrei si poate ca odata, incet incet, poti ajunge sa iti gasesti un sens si un loc al tau.
