am sa las aici doar cantecul.
Dupa o gramada de zmangalituri prin folderul de odd scribblings and bullshit am ajuns in final la concluzia ca nu pot sa scriu ce mi-ar placea sa scriu din diferite motive.
Nu stiu sa scriu in nici o forma acceptabila si potrivita gandurile existentiale care imi trec prin cap si bineinteles ca nu le pot tine numai pentru mine sau starile de spirit transpuse liric intr-un mod care ar trebui sa impresioneze pana la lacrimi. Not my cup of tea. Ma las de sportul asta.
Dar nu e nici o paguba. Era doar o ambitie, asa, de antrenament. Sa vad cum si ce pot. Pentru carte nu-i nevoie sa invat sa scriu asa ceva. Acolo e mult mai simplu. Acolo am personaje si pot si sa ma lungesc oricat.
Si nici acum nu e nevoie sa scriu cine stie ce. Versurile astea sunt mai mult decat suficiente ca sa transmita ce-as fi avut eu de gand.
Din lipsa de cuvinte, va las s-o ascultati pe Sarah Brightman :).
Ca o coincidenta, tot din desert.
