catharsis

Asa mai merge. Dar oare de ce tot nu ma simt mai bine...?:|

Dementa

Deci nu-mi vine sa cred...ce a putut sa-mi treaca azi prin cap, total spontan si involuntar, in 10 minute, in timp ce-mi uscam parul.
M-am trezit iar deodata
Cu mintea-mprastiata
Distrasa de-acele toate
Jivine-inaripate
Care imi populeaza
Acea micuta oaza
In care imi duc veacul.

Merg inapoi ca racul,
Iar desele regresii
In timp si-n izolare
Ma fac sa vad progresii,
Valori aleatoare,
Siruri, serii gramada
Fara nici o perioada.
Si in furtuna asta
Eu tot caut ca proasta.

Am intrecut masura
M-apropii de dementa
Tot cautand aiurea
Un fel de convergenta.

Tin sa mentionez faptul ca tangentele mele cu poezia sunt minime, nu am scris un vers de fix 10 ani si atunci am fost obligata s-o fac, nu stiu de unde am scos-o pe asta...
Stiu ca nu e nimic special, e doar funny, nu am avut nici o intentie sa sune cine stie cum, nu am vrut sa fac pe interesanta scriind ceva care sa aiba legatura cu matematica, pur si simplu m-am trezit cu ea in cap. M-am trezit cu gandurile zilnice exprimate in rime copilaresti...
Se pare ca in continuare pot sa ma autosurprind si sa ma mir singura de mine.
And it's really fun :)

desert rose

Iarasi nu-mi iese ce vreau. Trebuie sa mai exersez si n-am timp acum.
Uff...unde e uscaciunea aia mortala, sufocanta? :(
Unde e paloarea cadaverica?...
Pielea stravezie si venele din care se hranesc cactusii?...
Nu e bine. Mai incerc.